December 30, 2008

Albumele anului 2008 (final)

0 comments
(continued from part 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12)

Nu ştiu cum naiba mi-au ieşit fix 13 părţi (care nu prea mai respectă ordinea cronologică - am băgat aici şi unele pe care le-am descoperit ceva mai târziu). Mă găndeam să bag o a 14-a, cu albume ce ar trebui să apară in 2009, dar au fost deja ascultate de toatălumea, dar se termină anul până o scriu şi pe aia. E la urmă, sub formă de Bonus 2.

The Killers sunt cam comerciali, iar cu nou album au dat-o şi mai rău în direcţia asta, dar m-am decis să menţioney Day and Age pentru că nu m-a călcat pe nervi în stilul ultimului album Coldplay, o gogoaşă umflată de o isterie pe care nici măcar nu vreau s-o înţeleg. Iar Human nu e chiar aşa rea, cînd mai pică pe la căte o Guerilla.



Cei de la Justice au dat lovitura cu al lor Cross, chestie care i-a ţinut ocupaţi vreme de un an, cu turnee şi mult prea multe concerte. Au apărut totuşi două chestii foarte bune semnate de ei: A Cross The Universe, un DVD şi un album cu înregistrări de prin turneu, şi Planisphère, un mix creat special pentru o prezentare Dior, care a apărut pe myspace-ul lor.


The Very Best e un alt exemplu de muzică africană combinată cu electro care sună excelent. Esau Mwamwaya & Radioclit are the Very Best conţine în numele albumului toată informaţia necesară: un gagiu din Malawi a scos un album cu englezii de la Radioclit (după ce le-a vândut o bicicletă sau nişte mobilă la SH, mai întâi). Are 15 piese şi, pe lângă nişte chestii foarte afro, conţine şi nişte coveruri: unul după Vampire Weekend (Cape Cod Kwassa Kwassa) şi unul după Michael Jackson (un Will You Be There pe care nu-l simţeam neapărat necesar).


Metronomy - Nights Out e un exemplu clasic de muzică electronică de calitate, pe care era să-l ratez, din motive necunoscute. Şi ar fi fost păcat, pentru că Holiday, Radio Ladio şi Heartbreaker sunt nişte piese mult prea mişto.



Hot Chip au trantit un EP la final de an, ...with Robert Wyatt and Geese. De ascultat varianta asta la Made in the Dark (pe care n-o găsesc pe youtube).

Închei cu Little Boots, o tipă de 24 de ani care a scos doar nişte single-uri. Doar că Stuck on Repeat, produsă de unul din gagii de la Hot Chip o anunţă deja drept o viitoare vedetă în 2009. De urmărit!!!



BONUS 1
aka 10 alte albume care merită ascultate, char dacă pe mine nu m-au dat pe spate


David Byrne and Brian Eno - Everything That Happens Will Happen Today
Girl Talk - Feed The Animals
Fuck Buttons - Street Horrrsing
M83 - Saturdays=Youth
Fleet Foxes - Fleet Foxes
Zombie Zombie - Dog Walker EP
Kings of Leon - Only By The Nights
Ladyhawke - Ladyhawke
Foals - Antidotes
Max Richter -
24 Postcards in Full Colour

BONUS 2
aka 5 Leaks (with some videos)

Nickel Eye - The Time of the Assasins

Antony and the Johnsons - The Closing Scene

Iran - Dissolver
(sorry, no video here)

Anjulie - Boom

The Phantom Band - Checkmate Savage

(also no video here)

Art to Photo

0 comments
>>> Peter Lindbergh

#link >>> via >>>

>>> Rainer Elstermann

#link >>> via >>>

2008 The Year In Pictures (NYT)

0 comments
#link >>>

Lesbian Vampire Killers

0 comments

Cate Blanchett in Vanity Fair

0 comments
#link >>>

December 26, 2008

Today's obsession >>> Dead Man’s Bones

0 comments

Dead Man’s Bones - In The Room Where You Sleep

The debut video of Ryan Gosling's band. Another actor who goes into the music business. But what a great voice!!!

Kitsch Me If U Can >>> Gun Phone concept

0 comments
#link >>> via >>>

Hublot Black Caviar Bang

0 comments
#link >>>

New Music >>> Animal Collective

0 comments
Animal Collective - Merriweather Post Pavilion

#myspace >>>

Albumele anului 2008 (12)

0 comments

(continued from part 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11)

Nu ştiu dacă Lindstrøm a scos un album sau un EP. Are 3 piese, dar şi ceva mai mult de 40 de minute. Mă simt ca pe vremea Pink Floyd-ului (şi nu doar lungimea mă face să zic asta - cred că Syd s-ar fi bucurat să audă albumul ăsta). Îmi place şi numele. Where You Go I Go Too. Sună ca o premoniţie.


Pe vremea când mă chinuiam să conving vreo două domniţe că Psapp - The Camel's Back e un album bun, nu ştiam de concertele de la Bucureşti şi Timişoara. Funcţiona însă povestea cu genericul de la Grey's Anatomy. Acum, că s-a dovedit că viitorul an muzical va începe cu stil, e ceva mai uşor să convingi lumea să-i asculte. Cu sau fără concert, The Monster Song e un deliciu.


N-am avut toamna asta bucurie mai mare ca Little Joy - Little Joy. O bijuterie de cam jumătate de oră, cu zece piese superbe, făcută de doi brazilieni (unul dintre ei de la The Strokes) şi o americancă, şi care se vede că n-a fost înregistrat decât pentru pura plăcere a celor trei membri ai trupei. Că s-a nimerit să fie şi o plăcere pentru urechile mele, cu atât mai bine. Nici măcar nu ştiu ce piesă să recomand. Aşa că o să pun două clipuri aici, pentru că e cam greu să găseşti azi muzică făcută doar ca să te simţi bine... Here's Next Time Around and No One's Better Sake





Solistul de la Hot Chip, Alexis Taylor a călcat şi el pe calea paralelă a carierei solo. De ce Rubbed Out e un album solo şi nu alt album hot Chip mă cam depăşeşte - probabil că n-a lucrat toată trupa la el. Cred totuşi că e de vină vocea şi versatilitatea destul de mare a trupei pentru această senzaţie de deja-vu. Oricum, piesele sunt bune, iar faptul că au fost concepute pe grabă, prin aeroporturi şi camere de hotel (sau cel puţin aşa susţine Alexis), nu se simte. Nu vă luaţi după singura chestie pe care-am găsit-o pe YouTube (se pare că nu prea s-a omorât să-şi promoveze albumul cu un clip).



Ziceam mai de mult că portugheza s-a dovedit o limbă bună pentru muzică anul ăsta. Ei bine, Buraka Som Sistema sunt chiar din Portugalia, de data asta, şi sunt a naibii de mişto. Atât de mişto că au convins-o pe M.I.A. să cânte cu ei, iar stilul lor muzical -
progressive kuduro - adică muzica din cartierele africane din Lisabona conbinată cu ceva electro -, mă face să regret faptul că pe la noi s-au găsit turcii să ne împrumute genuri muzicale. Here's Kalemba (Wegue Wegue)


Alice Russell e varianta feminină a lui Jamie Lidell, anul ăsta. Soul curat şi elegant, veselie şi o voce cum nu prea mai auzi zilele astea (pe bune, Aretha ar fi invidioasă). Pot of Gold m-a pus în situaţia destul de delicată de recomanda din nou, într-o revistă, un album pe care e puin probabil să-l găseşti la Diverta. Noroc că îl poţi da jos, contra cost, de la ea de pe site. Sau gratis, fiecare de unde ştie :). XXXXXX e o melodie genială.


Cu Amadou & Mariam am călcat în zona muzicii africane. O făcusem de fapt de mult, cu Mali Sound al lui Damon Albarn (şi cu geniala piesă numită sunset Comming On). Şi cum Damon a produs şi albumul ăsta, venit tot din Mali, l-am downloadat fără prea multe comentarii. Bună alegere. Welcome to Mali e fresh şi perfect pentru toţi cei care cred că indie-ul e passé şi nici minimalul nu mai e ce-a fost. Sabali e doar un preview.


Guns N' Roses - Chinese Democracy este albumul cu cea mai lungă campanie de promovare din istorie. 14 ani, timp suficient pentru ca în China să apară un soi de economie de piaţă controlată de un partid comunist unic, oricum mai tolerabilă decât mafiocraţia controlată de KGB din Rusia, dar mai ales, timp suficient pentru ca mai toţi criticii de muzică - sau cel puţin cei care au supravieţuit anilor de aşteptare - să-şi rafineze frazele prin care îi vor distruge mult prea îndelung clocita creaţie a lui Axl Rose. Ei bine, respectiva creaţie nu-i chiar aşa rea. Poate nu merita aşteptarea, dar ascultat fără acest istoric în spate, albumul îşi face treaba. Deşi s-ar putea ca acesta să fie sfârşitul acelui tip de rock care ne-a umplut MT-ul prin anii '90.



(to be continued)

December 25, 2008

Merry Christmas!!!

0 comments

Tim Burton's 9 Teaser

0 comments


#via >>>

M.I.A.s Extended Merch

0 comments
#link >>>

Mickey Rourke Interview

0 comments

You've overcome a lot of personal obstacles in your life. How does it feel to be back on top of your game? You've been mentioned for several awards.


Mickey: Yeah. I mean, when shit started to happen for us in Venice, we didn't even have a distributor. I mean, I knew and felt we had something after like six days, but I didn't know it would go this far. [laughs] Then we went to Toronto, and people were really receptive. And some reviews came out that were really [positive]...I wasn't really surprised at that. I think the thing that's kind of unreal is after like ten years went by and I wasn't working...You know, I thought, "I really don't want to be in this business if I'm going to come in and work a day or two." You know, that kind of career. You know, "If I can't be the man, then I'd rather just go back to Miami and do whatever the fuck lands on my lap." And I think after Sin City, that kind of opened the door a little bit, and then this thing kicked the door down. And I'm really lucky to have a second chance, because I really misbehaved for 15 years really fucking badly. And I regret it. I just didn't have the tools to change at the time, and to really work and change myself outside, and work with somebody, get information on why I misbehaved, and destroyed everything I worked so hard to do, that I worked really hard to be the best actor I could be when I was at the actor studio. And I think early on, with early success, that brought old wounds up, and I questioned my life and what happened in my life. And instead of feeling good about it, I was really angry about it.
#link >>>

False Magazine: 001 X-Ray

0 comments
#link >>>

James Cameron's Avatar: First set picture

0 comments
#link >>> via >>>

Levitation Photography

0 comments
#link >>>

Ani DiFranco Interview

0 comments
The press release for Red Letter Year really plays up the happiness angle–and there are songs like “Smiling Underneath” and “Way Tight” that bear that out. But I’ve noticed that the press has really run with that angle and maybe overpursued it.

I know! I noticed fairly recently that it was in my fricking press release, how happy I am. I was like, oh, here’s the problem right here! [Laughs] Because you know how people are–they will just repeat things. So, yeah, it does seem a little distorted. As you know, there’s a lot of political [content]… my usual ranting and rolling.
#link >>>