May 30, 2011

Feminism vs. fantasy?

Ştiţi articolele alea superbe intitulate Radiaţia neutrinică a stelelor de mare sau Motoare de căruţă: cinci sfaturi pentru a nu li ve opri în mijlocul intersecţiei? Fiindcă tot mă apucasem zilele trecute să scriu despre Game of Thrones, mi-a sărit în ochi un articol din categoria de mai sus publicat pe aproape o pagină în Dilema veche de săptămâna asta. Intitulat sugestiv Urzeala împotriva femeilor, articolul, scris, de o presupun-eu-feministă din Cluj, îşi propune să analizeze acţiunea serialului din punctul de vedere al respectivei mişcării. N-are sens să apelez acum la facila replică: "Dar alte probleme, gen condusul în Arabia Saudită, n-aveţi de v-aţi luat de Geroge R.R. Martin?". O să spun altceva: "Doamnelor, articole din astea de Urzica fac mai mult rău feminismului decât bine".

N-am văzut bărbaţi care să protesteze împotriva felului în care sunt potretizaţi în Sex and The City (Da, ştiu, şi filmul ăla face parte din conspiraţia universală împotriva emancipării femeiilor). Serios acum. Dacă nu poţi accepta convenţia unui fantasy, a cărei acţiune se petrece într-o lume de tip medieval, nu te apuca să descoperi rasism şi sexism în întreaga poveste. Înţeleg că e greu de înţeles de ce în carte nu există scena violului din primul episod, dar există o explicaţie care n-are nici o legătură cu feminismul pe care a dat-o foarte bine Pietari Kortekangas pe tv.com:

In Dany’s case it is understandable, since much of her development in the books comes through her thoughts, but we can’t hear them in the show. Having her speak all her thoughts aloud, alone or in company, would be silly, now, wouldn't it? Thus, her story arc is somewhat differently portrayed; instead of being seduced by Drogo on their wedding night, she was practically raped, and is slowly coming to understand that she can control her life and not just be a puppet. But Dany's slow understanding happens in the book as well, so the only change, really, is how the development is shown on-screen.

Cireaşa de pe tort e paragraful în care Anamaria Dobinciuc se plânge că autorul n-a ales să creeze o lume mai feminină:

Problema cu Game of Thrones e că rasismul şi sexismul pot fi foarte uşor justificate prin faptul că lumea creată e una de tip medieval. Însă ca nou-venită în lumea fantasy, am o nedumerire: dacă ai inventat o geografie, o istorie, o mitologie, o religie, o limbă, ce te opreşte să imaginezi structuri sociale diferite, roluri de gen diferite? Desigur, nu mă aştept ca genul fantasy să creeze (doar) lumi utopice, nici măcar mai bune. Dar oare e prea mult să mă aştept la lumi diferite? Fără a sugera că opera lui Martin ar fi nulă, mă întreb totuşi cu ce se deosebeşte Game of Thrones minus latura fantasy de un serial ca The Tudors/Dinastia Tudorilor, care e bazat pe fapte istorice reale. În ambele seriale abundă scenele violente, respectiv sexuale, avem intrigi şi decapitări, iar femeile sînt cetăţeni de rang secund. În Game of Thrones, femeile trebuie să navigheze într-o lume extrem de masculinizată, ceea ce poate da personaje feminine interesante, cum există de altfel şi în The Tudors. Însă tocmai pentru că Game of Thrones nu e bazat pe fapte istorice, păstrarea rolurilor de gen tradiţionale mi se pare o opţiune mai mult decît dezamăgitoare. 
 Fiindcă am citit toate cele patru volume de până acum a fantasy-ului lui Martin şi mi-e destul de clar că omul nu-i nici rasist, nici antifeminist, ba char doamnele au un rol important în desfăşurarea acţiunii (repet, de factură medievală) n-are sens să continui. Totuşi, presupunând că autoare e mai puţin iniţiată în lumea fantasy-ului, o să-i recomand o serie de cărţi, dintre care vreo două de-a dreptul superbe, care ar putea să-i potolească pornirea revoluţionară.The Left Hand of Darkness de Ursula K. LeGuin, apărută prin 1970 şi premiată cu Hugo şi Nebula (un fel de Oscar şi Globul de Aur pentru literatura SF), spre exemplu. Sau mai recenta Air de Geoff Ryman, care nu e doar feministă, ci şi cât se poate de antiglobalizare.

Problema sexismului SF & fantasy-ului şi a lipsei unei persective feministe s-a pus prin anii '70, chiar cu doamna LeGuin în fruntea contestatarilor. Şi, cumva, a fost rezolvată cam în acelaşi deceniu, ocazie cu care a apărut şi WisCon, cea mai mare conferinţă SF feministă (în '77). Ba chiar s-a instituit şi un premiu, James Tiptree, Jr. Award, în 1991 (funny coincidenţă, anul în care a început George R.R. Martin să-şi scrie cartea) acordat operelor SF şi fantasy feministe (sau, ca să folosesc formularea oficială, care extind sau explorează înţelegerea cuiva asupra genurilor). Aşa că eu cred că Martin şi serialul lui de pe HBO, cu lumea lui medievală presupus sexistă şi rasistă, poate fi lăsat în pace. E loc pentru toată lumea.

No comments:

Post a Comment