July 25, 2011

Super 8 - înapoi în '80

Ajunşi la 35-45 de ani, în joburi care ne permit să luăm decizii, de multe ori încercăm ne retrăim momentele cele mai frumoase ale vieţii, din copilărie sau adolescenţă, prin ceea ce facem acum. Aşa se explică faptul că anumite genuri muzicale revin în top o dată la 20 de ani sau că trupe la modă în anii '90 umplu stadioanele şi în 2011 şi tot aşa se explică Super 8.

Să fim serioşi, nici un adolescent din ziua de azi nu se va regăsi într-un film cu copii a căror singură distracţie e să se joace cu o cameră de filmat - cu un film ce trebuie chiar developat, ce oroare - şi în care Walkman-ul era un gadget "state of the art". Publicul ţintă al acestui film sunt adolescenţii americani din anii '80, nostalgici şi tânjind după un nou The Goonies.Nici măcar noi, ăştia de-am copilărit în România, nu-l putem înţelege aşa de bine - probabil că am fi ratat deraierea trenului din oraş stând la coadă la pâine.

Aşa cum Scorsese încerca să aducă un omagiu lui Hitchcock în Shutter Island, J.J. Abrams face o plecăciune în faţa lui Spielberg şi scoate un E.T. upgradat, în care însă doar efectele speciale îţi amintesc în ce an eşti. Că Spielberg e chiar producătorul acestui omagiu îi poate fi trecut cu vederea - e ca o petrecere din aceea în care banii pe care-i vei sparge pe băuturi sunt depăşiţi de valoarea cadourile primite.

Povestea are tot ce-i trebuie: un puşti simpatic, unul cam dork, unul grăsuţ, dar plin de energie, ba chiar unul care pare a exista acolo pentru o singură glumă, cam explozivă, repetată exagerat de mult. Plus nelipsita fată drăguţă de care s-a îndrăgostit tot cartierul. La asta se adaugă o dramă familială şi aventura. Una imaginată de un adolescent târziu, ca Abrams, în care adulţii sunt stereotipuri, schiţe unilaterale, mai puţin complexe chiar şi decât principalul motor al întregii poveşti (pe care n-am să-l dezvălui, ar fi puţin spoiler). Plus ceva sirop, în cantitatea necesară oricărui film pentru adolescenţi ca să se încadreze în categoria mai sus menţionată, wannabe-Spielberg movie. Şi ceva chestii moralizatoare ("Oh, drugs are so bad!", exclamă la un moment dat unul dintre puşti, iar asta pare să fie cea mai reuşită glumă a filmului).

2 comments:

  1. Buna Seara!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper – un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi luăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    http://www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    ReplyDelete
  2. Thanks, dar timpul nu-mi permite sa ma implic in mai multe proiecte decat am deja pe cap...

    ReplyDelete