August 10, 2011

Londra. Şi ce a "înţeles" lumea

Un tip controversat (gang member/şofer de taxi cu patru copii - depinde de cine întreabă) e împuşcat de poliţie. Un protest, mai întâi paşnic, e organizat a doua zi. Poliţia, prin zonă şi ea, face ce face de-i enervează pe indivizi, aşa că protestele se transformă într-un riot. Vreo două zile, băieţii o "ard" la riot din ce în ce mai curajoşi, poliţia, deja certată de toată lumea că l-a împuşcat pe ăla fără să-l verifice prea bine, se mişcă confuz - parcă ar da, dar să nu dea prea tare. Întreprinzători, tinerii "protestatari", acum că au văzut că pot face ce le trece prin cap, se orientează spre activităţi mai lucrative: dacă tot e riot, măcar să plece şi eu acasă cu un iPhone, flat screen, Wii, ceva...

Între timp, stânga şi dreapta îşi ascut săbiile, descoperind proletari fără perspective/profitori ai ajutoarelor sociale într-o gaşcă de capitalişti de cartier care tocmai făcuseră calculul risc vs. profit şi le dăduse cu plus. Prietenii mei din Londra păreau indignaţi sincer - până şi gluma cu ieftinitul iPhone-urilor li s-a părut proastă. Singurul text raţional vine tot de la o româncă din Londra, postat pe Facebook-ul celor de la Dor:
Toţi prietenii londonezi cu care am vorbit şi-au exprimat aceeaşi frustrare: sunt violenţe stupide, fără o cauză, pe care nimeni nu şi le asumă şi pe care poliţia s-a dovedit incapabilă să le ţină sub control în primele două nopţi (sâmbătă şi duminică) şi să le prevină într-a treia (luni).
Din fotoliul bucureştean, lucrurile se văd mult mai politizat însă. Costi Rogozanu e fericit că şi-a găsit nişa, aşa că descoperă o luptă între două entităţi de stânga:
Războiul civil de care vorbesc se dă între “lumpeni” şi clasele de muncitori cu slujbe sigure şi mici comercianţi. Astea-s taberele. Toate televiziunile plîng pe umerii celor din urmă, iar pe ceilalţi îi aruncă în inexplicabilul complet, într-un soi de story tip “împăratul muştelor”. Lumpenii adolescenţi de toate rasele şi religiile au ieşit să atace tot ce mai stă în picioare în propria lor comunitate.
Fără să-şi pună problema că: a) e august, deci e vacanţă; b) e august, deci n-a început campionatul. E luna aia în care orice adolescent între 12 şi 19 ani n-are absolut nici o treabă mai bună de făcut şi, dacă tot poliţia pare depăşită de situaţie, un riot şi un gadget pică numai bine. Nu-i bai, dacă e să fie luptă de clasă, găsim luptă de clasă:
Eu aş zice că avem o clară confruntare prezentă în mare parte din Europa (inclusiv la noi) între muncitorii care mai au ceva, măcar un job prost plătit şi ăia care nu mai au nimic, poate doar speranţa unei munci cu ziua.
Oh, c'mon. Dincolo (vizavi de centrul politic, pe care se chinuie toţi să-l evite, cum ar veni), alte obsesii duse la extrem. Pe Reporter Virtual, Spartakus combate multiculturalismul:
Atacurile bandelor de vandali din Marea Britanie sunt un semn că s-a mers prea departe cu toleranţa, cu multiculturalismul şi cu corectitudinea politică. Asemenea incidente au dovedit clar că boala de care omenirea suferă, la începutul mileniului III, şi care ar putea să-i vină de hac este disoluţia autorităţii.
Mai încolo, dacă tot e la ofertă, îi combate şi pe puturoşii ăia de emigranţi, mama lor de negri, e vina lor că am ajuns rasişti:
Urmaşi ai imigranţilor pripăşiţi în Albion de prin cine ştie ce colţuri exotice ale Imperiului, aceşti cetăţeni britanici de împrumut n-au catadicsit să priceapă, nici măcar după două sau trei generaţii, că un cetăţean britanic are, în primul rând, datoria să muncească spre a se întreţine. Până acum, ei au fost cocoloşiţi de stat, care i-a răsfăţat cu locuinţe sociale, indemnizaţii, ajutoare, alocaţii pentru numeroasa lor progenitură, astfel încât milioane de cocotieri din ăştia veniţi de prin Africa şi Asia au trăit bine-mersi, fără să mişte un deget, în vreme ce englezii de rând trudeau de se speteau şi erau impozitaţi la sânge. 
Turcii ăia de se organizaseră singuri să-şi apere cartierul, dacă poliţia nu-i în stare, or fi fost vreo legendă urbană, ca animalele scăpate de la zoo direct în Oxford Square.

Surprinzător, politicienii de toate culorile, de-aici şi de aiurea, mai mult s-au abţinut. Băsăescu n-a mai fost la Londra de mult, aşa că s-au abţinut şi Realitatea + Antena 3, ocupate cu protestatari locali şi fără simţ estetitc, cocoţaţi trimestrial pe câte un stâlp.

Iranul şi Libia însă, monumente de domocraţie, după cum ştie orice 68zecist, profită de ocazie să se bage în seamă:
Purtatorul de cuvant al Ministerului iranian de Externe, Ramin Mehmanparast, a cerut, marti dimineata, guvernului britanic sa ceara politiei sa inceteze violenta in confruntarea cu cetatenii.
"Cameron si guvernul sau trebuie sa plece dupa revolta populara impotriva lor si represiunea violenta a demonstratiilor pasnice de catre politie", a spus adjunctul ministrului de Externe libian, Khaled Kaaim.
Rusia şi Coreea de Nord mai lucrează încă la comunicatele de presă. În China a crescut producţia de iPhone-uri.

No comments:

Post a Comment