November 21, 2011

Serialele toamnei: ce merită şi ce nu

Acum mai bine de o lună, făcusem o listă a serialelor noi din această toamnă care păreau a avea potenţial. O lună mai târziu, potenţialul majorităţii chestiilor de pe listă s-a dus naibii. Practic, din zece seriale, două sunt bune şi două par a avea potenţial.

Mai întâi, alea proaste
Dinozaurii lui Spielberg din Terra Nova or fi realişti, dar povestea e de-a dreptul vomitivă şi plină de kinderi. Mult prea plină. E un fel de Stargate, dar cu personaje enervante. Plus gagiul din Avatar, typecasted în rolul şefului unei baze aflate departe de restul lumii. Practic, singura parte interesantă e prima jumătate a pilotului, care se petrece într-un viitor distopic cu care m-aş fi împăcat mult mai bine decât cu familia de retarzi pe care s-au gândit producătorii să ne-o servească.

Once Upon a Time şi Grimm par a fi create pe principiul "oh, look, tipii de la concurenţă au un serial cu poveşti, hai să trântim şi noi unul". După cum au arătat episoadele pilot, Grimm e o copie de Supernatural, născută moartă. Once Upon... are gagii din Lost la butoane, dar şi un set întreg de personaje absolut urâcioase, în frunte cu un puşti ce cere pumni şi cu Ginnifer Goodwin pe post de Alba ca Zăpada, varianta de Control, pentru hipsteri. Vizionabil doar cu lămâie.

Vreo trei critici americani de TV par înnebuniţi după personajele lui Jim Caviezel din Person of Interest şi al Mariei Bello din Prime Suspect, ambele relativ ok, dar oricum poveştile nu ies prea mult din tipologia serialelor cu crime rezolvate într-un singur episod. Cel din urmă a primit cancel acum vreo două zile, Caviezel încă împarte pumni. Poate, poate...

The Secret Circle e un serial cu vrăjitori adolescenţi şi cu fuste cam scurte, aşa că nu prea e nimic de discutat aici. Încercaţi mai degrabă pe la Evenimentul zilei, că au un serial cu liceul Monet, demn de un ziar quality.

Hai cu teroriştii...
Până la episodul de săptămâna asta, trecusem Homeland în categoria celor de văzut, dar acum mi se pare că o ia pe o cale prea sigură şi bătătorită. Still, e posibil să fie şi surprize, deci merită aruncat un ochi. E un fel de 24, dar nu e contracronometru, iar eroina principală s-ar putea să fie un pic nebună. La fel şi soldatul american proaspăt recuperat, după opt ani de beci, din Irak, pe care individa îl bănuieşte că s-a făcut terorist. De altfel, Brody e personajul care a tras până acum serialul în sus.

Şi un western care totuşi nu e Deadwood
Prea proaspăt ca să-mi fac o părere (două episoade), Hell on Whells se joacă cu apetitul nostru pentru westernuri şi filme cu capitaliştii veroşi ai secolului al XIX-lea, fiind un soi de combinaţie între Last Man Standing şi There Will Be Blood. Plus un mic bonus pentru fanii Star Trek, Chief O'Brian e aici. Care chief trânteşte la finalul episodului-pilot un monolog care a cam stricat mood-ul general. Tot el vine însă cu o replică care defineşte mult prea bine episodul 2: "How do you put your trousers on, son?" "Sir?" "Over those big balls of yours..." Keep watching.

The Wire, season 4?
Cam în direcţia asta se duce Boss, un serial despre durul primar al oraşului Chicago care tocmai descoperă că mai are puţini anişori până să o ia razna din cauza unei boli incurabile. Deşi, după vreo două episoade, nu prea poţi garanta că nu e deja nebun.Scena din primul episod, în care primarul urecheşte un contractor care tocmai ce voia să-şi introducă fiul (sau ginerele, nu mai reţin) în afacere, e de pus pe repeat.

Partea şi mai interesantă: primarul Tom Kane e jucat de Kelsey Grammer, mai bine cunoscut ca Frasier. Trecerea de la comedie la drama i-a prins bine. Bonus: secretara ochelaristă a primarului, jucată de Kathleen Robertson.

Save the best for last
 De departe, cea mai reuşită noutate a toamnei e American Horror Story. Surprinzător chiar, pentru că serialul reuşeşte să adune la un loc toate clişeele horror-ului hollywoodian şi, în plus, are nişte personaje principale suficient de enervante şi grele de minte ca să nu-ţi pese prea mult de ele.

Povestea e clasică: o familie (ea + el + annoying daughter) se mută în capătul celălalt al ţării, tocmai în Hollywood (după ce el o înşală pe ea, explicabil, aş putea zice). Casa, ieftină pentru zonă, şi, desigur, pline de fantome. Pe care le descoperim treptat, cu poveştile adiacente.

De altfel, personajele secundare fac totul, în frunte cu Jessica Lange în rolul unei vecine absolut dubioase, la care se adaugă menajera-fantomă (mai ales în varianta ei young, doar pentru ochii bărbaţilor), puştiul cu probleme mentale şi probabil şcolit la Colombine, vreo 5-6 foşti proprietari, plus un gagiu cu jumătate de faţă arsă care, până la proba contrarie, pare să fie cât se poate de viu.

No comments:

Post a Comment