February 28, 2011

Oscar bits

1 comments
* A fost una dintre cele mai plictisitoare ediţii ale Oscarurilor. Singura glumă reuşită a fost făcută de Justin Timberlake ("I'm Banksy"). De Justin. N-ar trebui să râdă cineva la o glumă făcută de Justin Timberlake din principiu. Oricum, Mila Kunis a reuşit s-o strice şi pe asta, cu o reacţie retardă şi întârziată.

* Prezentatorii ("appealing for the younger demographics"). varză. Anne Hathaway pare a fi fost selecţionată pentru sâni, care nu şi-au făcut simţită prezenţa, iar Franco a fost pus acolo fiindcă era clar că n-are vreo şansă la Oscarul pentru cel mai bun actor. În rochie fucsia părea totuşi ceva mai acceptabil.

* N-am ştiut cum să reacţionez la momentul cu Kirk Douglas (după evidenta reacţia "Aoleu, mai trăieşte?"). Moşul a părut funny, dar momentul în sine mi s-a părut mai degrabă trist.

* Melodiile selecţionate la Oscar par mai degrabă pe gustul lui Moculescu. Iar producătorii mai şi insistă să fie cântate integral. Pericol de somn pentru jumătate din europenii care vor să vadă ceremonia în direct.

* Melissa Leo a părut singura câştigătoare cu adevărat emoţionată (şi surprinsă) de premiu. De aici şi minunatul moment în care a dat drumul f-word-ului direct în capul regizorului de montaj. Fucking Hollywood!

* Am ţinut cu The Social Network cam la fel cum ţin cu orice echipă care poate s-o bată pe Dinamo. Realist vorbind, n-ar fi trebuit să dea premiul pentru cel mai bun film anul ăsta.

* Totuşi, scenaristul de la The King's Speech a avut cel mai bun discurs de acceptare de anul acesta.

* Exit Through the Gift Shop şi Kinodontas au pierdut în faţa problemelor la zi. Fiindcă nu premiem filme, premiem implicarea socială. Amicii amatori de conspiraţii ar putea spune că evreii de la Hollywood nu-i suportă pe evreii de pe Wall Street.

* Un moment dureros: Natalie Portman însărcinată.

* Halle Berry a vorbit despre prima afro-ame negresă care a semnat un contract cu o casă majoră. Care nici nu era aşa de negresă şi, oricum, din imaginile de arhivă se vedea clar că punea băieţii lumini pe faţa ei până o albeau mai rău decât pe Michael Jackson.

* Repet, tot n-am aflat cum arată Banksy. Era cel mai bun motiv pentru un premiu.

* Trent Reznor şi Atticus Ross au primit premiul pentru coloană sonoră. Probabil că Trent s-a dus acasă şi a mai urcat o dată albumul pe Pirate Bay.

* N-a fost un "winner take it all", ci o împărţeală echitabilă, în tonul mediocrităţii care a marcat întreaga ceremonie şi întreg anul 2010.

* Cate Blanchett a fost sinceră: "That's gross" a spus ea după ce a văzut efectele speciale din Woolfman, deşi e posibil ca ea să fi vorbit despre întreaga ceremonie.

* Sau despre Sandra Bullock într-o rochie roşie.

* We already miss you, Ricky Gervais.

Today's obsession >>> Gold Panda

0 comments
Gold Panda - Marriage

Welt Kompact

0 comments
 
#more >>>

New Music >>> Daedelus

0 comments
 Daedelus – Bespoke

#official site >>>

February 27, 2011

Şapte lucruri pe care ar trebui să le ştie Cristian Ghinea despre Internet

0 comments
În ultimele săptămâni se discută intens despre apariţia unui nou partid şi, deşi ideea plutea în aer de destulă vreme, Cristian Ghinea este creditat drept autorul acestei iniţiative. Şi cum în mai toate discuţiile, purtate oricum pe bloguri sau pe Facebook, se pune mare accent pe rolul Internetului în crearea acestui partid şi pe utilizarea potenţialului acestuia pentru a înlesni comunicarea cu membrii, problemele Internetului n-ar trebui să fie ignorate de o asemenea iniţiativă. Ce te faci însă când chiar iniţiatorii recunosc că nu prea se pricep la net şi nu înteleg problemele acestuia? Scrii un text.

„Dar stai, există un partid al Internetului!“

În Suedia au luat 7% la alegeri, au chiar doi reprezentanţi în Parlamentul European şi se cheamă Partidul Piraţilor. Există partide similare în destule alte ţări şi chiar o iniţiativă românească de a înfiinţa unul. De ce ar mai fi nevoie de un alt partid al Internetului? Nu e nevoie. Partidul Piraţilor (care are din start o problemă de branding) este un partid care pune Internetul pe primul loc şi e interesat de foarte puţine probleme „offline“ – cea a brevetelor, afină cu problema copyright-ului fiind una dintre ele. În declaraţia lor de principii îşi declară dezinteresul pentru alte subiecte – vor sprijini acea administraţie care va fi dispusă să le respecte principiile şi să îi ajute în lupta lor. Puţine diferenţe faţă de un partid ecologic au faţă de unul al minorităţilor, spre exemplu.

Un nou partid, chiar dacă va fi creat pe Internet, nu trebuie să fie unul al Internetului, ci un partid generalist. Internetul este platforma de comunicare, nu scopul în sine. Totuşi, având în vedere faptul că această platformă trebuie să fie mereu funcţională, noul partid va trebui să fie la curent cu problemele ei şi, cel mai important, să ia o poziţie clară faţă de acestea, spre deosebire de partidele tradiţionale, care le ignoră sau să le consideră marginale. Problema e amplificată de tendinţa nenaturală de a împinge militanţii pro-Internet în stânga spectrului politic, datorită unor nefericite comparaţii cu comunismul şi datorită conservatorismului tradiţional al dreptei, ignorându-se, voit sau din dezinteres, schimbările sociale majore şi ireversibile pe care Internetul le-a adus în ultimii 10-15 ani în întreaga lume.

Iată deci o listă de probleme la zi ale Internetului:

1. Net neutrality

Principalul principiu care stă la baza actualului internet este acesta: guvernul şi furnizorii de internet (ISP, de la Internet Service Provider) nu trebuie să pună restricţii asupra conţinutului, siteurilor, platformelor, echipamentului folosit în reţea sau a modului de acces la acestea şi nu trebuiec stabilite priorităţi de trafic. Tocmai această extremă libertate a făcut ceea ce e Internetul azi – o platformă globală de comunicaţie incredibil de ieftină, o resursă enormă de informaţii şi cea mai radicală schimbare a modului în care avem acces la educaţie de la apariţia universităţilor.
Acest principiu este atacat însă din mai multe direcţii:
  • Guvernele. Acestea ar vrea un control mai puternic asupra conţinutului şi posibilităţi extinse de a supraveghea ceea ce se întâmplă în reţea. Dacă în ţările democratice discuţiile sunt limitate la lucruri de bun simţ (pedofilia, terorismul, furturile online etc.), lucrurile nu stau la fel în China şi cam în orice ţară cu tendinţe dictatoriale. Se aplică firewall-uri care filtrează conţinutul, se opreşte accesul la unele site-uri, ca să nu mai vorbim de arestarea bloggerilor. Şi dacă până acum câteva luni încă se mai credea că Internetul nu are totuşi cine ştie ce putere, Revoluţia Arabă şu recentele evenimente din China schimbă total percepţia. La fel cum o face şi Wikileaks-ul. Vom vedea un asalt din ce în ce mai puternic al guvernelor asupra neutralităţii reţelei.
  • Operatorii de telefonie mobilă. Spre deosebire de ISP-uri, care s-au născut cu acest principiu şi vând doar accesul, orice firmă de telefonie mobilă e învăţată să încaseze bani pentru fiecare accesare – de aici miile de pachete cu minute în reţea, minute naţionale etc. Cum Internetul e din ce în ce mai prezent pe aparate mobile, aceştia ar vrea să aplice acest principiu şi în această zonă – practic, să îl împartă pe pachete şi să le vândă (un euro pt Facebook, doi pentru mail, trei pentru HotNews – aţi prins ideea). Imposibil? Daţi un telefon la Orange, există deja o asemenea ofertă. Riscul cel mai mare este ca însă, în timp, acest comportament să se mute şi în zona ISP-urilor.
  • Industria entertainment-ului. Casele de discuri, producătorii de film şi, cât de curând, editorii de carte şi-ar dori ca ISP-urile să renunţe la neutralitate şi să filtreze activ conţinutul care circulă pe internet pentru a opri astfel distribuţia ilegală a albumelor, filmelor şi cărţilor pe care le produc. Ajungem astfel la problema numărul 2.

2. Copyright-ul

Deşi numit la noi drept de autor, varianta engleză e mai apropiată de ceea ce reprezintă el cu adevărat – dreptul de a face ćopii. Deşi dreptul de autor există din momentul creării operei, chit că e ţinută în sertar sau în calculatorul propriu, problemele intervin în momentul în care aceasta începe să fie multiplicată pentru a ajunge astfel la public. Pentru că aceia care fac acest lucru urmăresc în principal un scop comercial, orice copie care circulă fără să fie plătită e considerată automat o pierdere. Până la apariţia Internetului, orice tehnologie sau iniţiativă care făcea posibil copierea şi distribuirea gratuită a unei opere (de la bibliotecile publice la radio şi de la copiator la casetele audio şi VHS) a fost tratată la fel: un atac asupra copyright-ului.
Nu e de mirare că se întâmplă la fel cu Internetul, dar în acest moment problema e agravată de cantitatea de informaţie supusă acestei legi care e traficată prin reţea. Nu mai e un lucru făcut rar şi cu greutate, fiecare utilizator de Internet încalcă legea dreptului de autor, voit sau din ignoranţă, de câteva ori pe zi. Vorbim de miliarde de asemenea „infracţiuni“. Este evident că legile actuale ale dreptului de autor – şi vorbim acum la nivel global – nu numai că sunt depăşite, dar sunt pur şi simplu ignorate. Toată lumea e conştientă de necesitatea schimbării: activiştii procopyright sunt relativ mulţumiţi de legile actuale, dar vor o impunere agresivă a lor, cei copyleft şi-ar dori o schimbare radicală a legislaţiei actuale care să dezincrimineze sharing-ul. Unde se va situa noul partid în această bătălie, cea mai vizibilă de pe Internet în acest moment?

3. Fair Use (utilizare corectă)

O derivată a problemei de mai sus, extrem de importantă mai ales în SUA, patria entertainment-ului comercial modern. Fair use-ul reglementează ce ai dreptul şi ce nu poţi face, legal, cu o operă. O poţi cita, spre exemplu, sau parodia, o poţi împrumuta familiei sau unui prieten. Dar o poţi folosi sau nu pentru crearea unei opere derivate (un mash-up sau un remix)? Nimeni nu ştie exact unde se opreşte fair use-ul şi, în general, limita e lăsată la latitudinea bunului simţ şi cea a judecătorilor. Lucrurile sunt complexe şi nuanţate. Spre exemplu, celebrele clipuri cu Hitler cu traduceri modificate ca să abordeze diverse probleme contemporane au început să dispară de pe net după ce producătorul filmului Downfall a invocat dreptul de autor asupra imaginilor. Într-un final, s-a invocat fair use-ul (sunt parodii). Doar că, pentru a le produce, încalci copyright-ul oricum: atât descărcarea filmului de pe net cât şi rip-uirea lui de pe DVD sunt ilegale. Cum faci totuşi rost de imagini?

4. Licenţe deschise

O soluţie încercată este cea a licenţelor deschise – folosind o astfel de licenţă autorii arată din prima ce se poate face şi ce nu cu opera lor. Acestea permit automat sharing-ul, dar remixarea sau utilizarea în scop comercial pot fi sau nu resticţionate. Doar că aceste licenţe, deşi se bazează pe actualele legi, sunt iniţiativele unor ONG-uri sau grupuri private. Trebuie sau nu să devină ele un standard? Statul român, spre exemplu, nu prea are o părere, deşi la nivel global există discuţii intense despre faptul că acest tip de licenţe ar trebui să devină un standard pentru manuale şi cursuri şcolare – este evident că astfel uşurează accesul la educaţie – şi pentru orice produs este realizat cu ajutorul banilor publici. Număraţi semnele de © de pe siteurile ministerelor şi agenţiilor publice de la noi.

5. Open Source

Pentru aproape orice program de calculator exista o variantă open source – există sisteme de operare, editoare de tex, procesoare de imagini open source, iar unele sunt la fel de bune sau chiar mai bune decât unele pe care dai sute de euro. Trebuie ca statul să cumpere milioane de licenţe Windows pentru calculatoarele sale sau ar putea folosi o distribuţie de Linux care, fiind open source, are şi avantajul de a putea fi personalizată? Avem nevoie de Word şi Excel sau putem folosi Open Office? Cumpărăm programe sau le facem noi? Doar ne lăudăm că suntem furnizorul de programatori ai celor de la Microsoft. N-am putea păstra unii care să creeze programe open source pentru Guvern? Iată o discuţie importantă pentru noul partid – tot se străduieşte toată lumea să facă economii la buget.

6. Privacy (sfera privată)

Internetul generează zeci de întrebări noi. Ce se întâmplă cu urmele pe care le lăsăm pe net? Cât poate fi public şi cât nu? Ce pot face cei care ne obţin datele în momentul în care ne înscriem pe un site cu datele noaste? Ce date trebuie să fim obligaţi să oferim atunci când accesăm internetul? Poate Guvernul să ne intre în mail-uri? Pot societăţile anti-copyright să ne verifice calculatoarele în căutare de filme sau muzică? Trebuie ISP-urile să ne anunţe că cineva ne vrea datele?
Privacy-ul e o problemă importantă şi un nou partid trebuie să ştie răspunsul la întrebările de mai sus. Aşa cum nimeni nu vrea ca cineva să-i intre în casă fără accept, la fel se întâmplă cu diversele noastre conturi de pe Internet. Iar în situaţia unei degradări a mediului politic, anonimitatea unui blogger poate deveni o problemă de viaţă şi de moarte (a se vedea recentul caz al unei puştoaice de 17 ani din Siria care a fost considerată spioană pentru că a scris pe propiul blog că îşi doreşte schimbarea regimului).

7. Transparenţă

Pe de altă parte, cât are dreptul Guvernul să ascundă şi ce se întâmplă atunci când aceste date devin publice? Pe vremuri era mai simplu, dacă anumite secrete ale guvernanţilor erau publicate în presă, toată lumea ştia regula: nu te pui cu presa! Ce te faci însă cu Wikileaks? Spui că nu e presă şi suni la bănci să le închidă conturile, după care îţi ameninţi soldaţii cu arestul dacă le intră pe site? Americanii, la fel de necunoscători în modul în care funcţionează Internetul, au considerat că ar putea funcţiona, ignorând un mic lucru numit efectul Streisand. Care spune că, în momentul în care încerci să cenzurezi o informaţie apărută pe Internet rişti să transformi acea informaţie într-o problemă mult mai mare decât era iniţial: aşa cum a constatat Barbra Streisand atunci când a încercat să scoată o imagine cu casa ei de pe un site obscur (scandalul a generat circa 420 000 de vizite într-o lună). La fel s-a întâmplat şi cu Wikileaks. Deşi siteul există de cinci ani, recentul scandal a generat câtva sute de mirror-uri şi apariţia a cel puţin alte zece noi organizaţii al căror scop declarat este să facă publice cât mai multe secrete guvernamentale (şi nu numai guvernamentale). Unde se situează deci noul partid într-o lume în care transparenţa a devenit, iată, o problemă globală?

Discuţia poate fi, evident, mult mai lungă. Am încercat să prezint lucrurile faţă de care un partid care se vrea constituit pe Internet ar trebui să aibă o opinie. La acestea se pot adăuga zeci de alte probleme: de la acordul ACTA, o încercare de reglementare internaţională a circulaţiei produselor contrafăcute care ar putea duce la controlul laptop-urilor la aeroport pentru a vedea ce filme avem pe ele, până la brevete, protecţie pentru invenţii, care devine o problemă de viaţă şi de moarte atunci când e vorba de medicamente. Însă, o dată începută discuţia, în momentul în care acestea vor deveni probleme publice majore, noul partid ar şti deja cum să se poziţioneze faţă de ele atâta vreme cât nu va ignora Internetul în momentul creării lui.

PS: Ca o exemplificare a unora dintre lucrurile discutate mai sus, acest text este publicat pe un blog care funcţionează sub o licenţă Creative Commons care permite republicarea lui în scopuri necomerciale, cu precizarea sursei. Mai simplu, poate apărea pe alte bloguri, dar nu şi în ziare.

Today's obsession >>> The Glitch Mob

0 comments
The Glitch Mob feat. Swan - Between Two Points

New Music >>> Stateless

0 comments
Stateless - Matilda

#myspace >>>

Today's obsession >>> Warpaint

0 comments
Warpaint - Shadows (The Neon Lights remix)

February 26, 2011

Puma Roma

0 comments
#link >>>

New Music >>> Keren Ann

0 comments
Keren Ann - 101

#myspace >>>

New Music >>> Bibio

0 comments
Bibio - Mind Bokeh

#myspace >>>

Jeff Bridges: True Grit Book

0 comments
#link >>>

Oscar opening monologue (preview)

0 comments
Ricky Gervais a fost generos şi a scris un monolog (mă, rog, un dialog) de dechidere celor doi prezentatori ai premiilor Ocar din acest an, James Franco şi Anne Hathaway. Pe care l-a pus (de două ori chiar) pe blogul lui, o chestie relativ ciudată la care nu poţi da linkuri la ce post vrei tu (>>>). Aşa că îl pun aici cu copy/paste. Mai are rost să amintesc faptul că Ricky a şters pe jos cu jumătate de Hollywood la Globurile de Aur? (reminder >>>).

(Drum roll)

V.O.
Ladies and Gentlemen.
Please welcome your hosts for this evening...
James Franco and Anne Hathaway

(Music and applause)
(James and Anne walk out looking absolutely perfect)

JF
Hello and welcome to The 83rd Academy Awards,
Live from Los Angeles.

AH
That's foreign for City of Angels.
And this room is certainly filled will those angels.

(Applause)

JF
Thank you. I'm James Franco.

AH
...and I'm Anne Hathaway.

JF
You probably know me from 127 Hours where I play a man trapped in an enclosed space who decides he would rather cut his own arm off than stay where he was. Now that sounds "way out" but wait till half way through this fucking ceremony and you'll start to identify with him.

AH
And I'm the new Catwoman. The first white woman to play that role since Michelle Pfeiffer. I want it to be an inspiration to all white people everywhere. Your dreams can come true in Hollywood too.

JF
It's a daunting task hosting The Oscars but we're not alone. Presenting awards tonight will be a string of Hollywood legends and some other actors who have a film out in March or April.

JF
Usually they hire comedians to host The Oscars, but tonight, instead, you get us!

AH
No comedians tonight. And do you know why? Because comics are ugly.

JF
Especially that rude obnoxious one who played the Steve Carell part in the English remake of The Office.

AH
But you can all relax because Ricky Gervais is in London...

(Nervous laughter)

He's doing some charity work.
Yeah, he's visiting orphans with cancer.
He's telling them what bald little losers they are...

JF
Yeah, cos he's rude right?

(Applause)

Thank you.
No rudeness tonight.
It's going to be a night of the most privileged people in the world being told how brilliant they are and thanking God for loving them more than ugly poor foreigners.

(Applause)

That's not to say that we don't care. No, apart from all the great movies we made this year we continued our life-saving philanthropy. Mega stars like Angelina Jolie, George Clooney and Ben Stiller brought light to third world poverty and famine and shocked the world with visions of children so hungry they'd been living off dead beetles all their lives.

AH
Yeah and Yoko Ono said. "What's wrong with that?"

(Laughter)

JF
Oh Anne you are naughty. In a respectful, wholesome way.

(Nodding and smiling)

That Ricky Gervais should do more for charity.

(Murmurs of agreement)

Ricky Gervais is now worth $80,000,000. The obnoxious Brit confirmed the figure, adding,"Yes and my dentist hasn't seen a penny."

AH
Yeah, why doesn't he get his teeth straightened and bleached like everyone else in Hollywood?

JF
It's a good question Anne. For the same reason he doesn't have botox or suck up to important producers - there's something wrong with him.

AH
There must be. Why isn't the stocky, fangy, little slob more like us, right?

JF
That ugly dude needs to get a Hollywood makeover, big time.

AH
Quite. And even though most of the actresses here have eating disorders, that's better than being fat right?

JF
You bet it is gorgeous.

AH
You are so handsome.

JF
Exactly.
You know Ricky Gervais used to be bulimic.

AH
Really?

JF
Yes. He'd often gorge himself for hours with cheese and cakes.

AH
And then vomit right?

JF
No he left that bit out...

(Mild laughter)

AH
That's because he couldn't get his fat fucking fingers in his stupid mouth.

(Big laugh)

JF
Anyway let's get this show on the road.
There were some great kids' movies this year.
I took a five year old to see Toy Story 3 last week.

AH
Did you enjoy it?

JF
No it was ruined for me because the little brat was screaming and crying all the way through the film saying, "Who are you?" "You're not my daddy." "Take me back to the park where you grabbed me..."

(Laughter)

AH
Oh James, you are a card. And your slightly risky jokes are not threatening because you're one of us. And you are so handsome.

JF
Absolutely.
So let's get this show on the road.
Our first presenter is a Hollywood legend whose boots Ricky Gervais would not be fit to kiss...
The wonderful...
Mel Gibson...

(Standing ovation)

Today's obsession >>> Caribou

0 comments
Caribou - Jamelia

Today's obsession >>> LCD Soundsystem & Muppets

0 comments
LCD Soundsystem & Muppets - Dance Yrself Clean

plus a bonus/reminder:

What's Next >>> Andrew Clarke

0 comments
#facebook >>>

February 23, 2011

Daft Punk & Coca Cola

0 comments
The end is near...

King's Speech Fail

0 comments
Un şi mai bun motiv să nu ia Oscarul:

Well now the Oscars and the Bitch-Asses will have to come up with a new category for most versatile setting because it looks like key scenes of the award-winning movie were filmed in the same smut hole as scenes from UK Naked Men. Just check out those skylights, those Palladian windows! What about those moldy furniture pieces that look like they were dragged out of a flooded bordello? And you can’t mistake those decaying walls—yes indeed we do declare—they shot The King’s Speech in a smut den!

#via >>>

Today's obsession >>> Yes! Yes!

1 comments
Yes! Yes! - Extra Loveable

Aston Martin Virage

0 comments
#via >>>

Lego Star Wars

0 comments
#more >>>

February 22, 2011

Corinne Vionnet: Superimposed Tourist Photos

0 comments
each piece is made by combining hundreds of tourist photos into one. After conducting an online keyword search and sifting through photo sharing sites, this Swiss/French artist carefully layers 200 to 300 photos on top of one another until she gets her desired result.
#link >>>

Jason Freeny

0 comments
 
#via >>>

6/6 #9

0 comments

S Day

0 comments
 
Shakira (7 mai, Piaţa Constituţiei) şi Sting (6 iunie, Piaţa Constituţiei) fură anunţaţi azi.

#alte concerte >>>

February 18, 2011

o mică ştire

0 comments
Pentru cei care urmăresc cu atenţie actualitatea politică, o ştire pe care probabil că au ratat-o: un primar şi un viceprimar PNL, dintr-o capitală de judeţ, au fost trimişi în judecată de DNA. Ar fi trebuit să aflaţi mai repede asta dar, desigur, la noi presa e liberă şi neimplicată politic. Atâta vreme cât nu apare PNL în titlu sau, şi mai bine, n-apare deloc informaţia asta. On other news, un primar PDL doarme cu poza lui Udrea sub cap. Decizia editorială e clară. "Ştirea" asta intră pe prima pagină.

Today's obsession >>> Radiohead

0 comments

Flashkus

0 comments
 
#via >>>

Slinkachu

0 comments
 
 
#link >>> via >>>

What's Next >>> Onra

0 comments
#facebook >>>