April 30, 2011

Today's obsession >>> Nicolas Jaar

0 comments
Nicolas Jaar - Keep Me There

April 29, 2011

Today's obsession >>> Gold Panda

0 comments
Gold Panda - Marriage (Star Slinger Remix) 

Today's obsession >>> Lykke Li

0 comments
Lykke Li - Sadness is a Blessing

April 27, 2011

Today's obsession >>> Beastie Boys

0 comments
Beastie Boys - Make Some Noise

with Frodo and some other Hollywood guys (and gals)....

Concerte (update)

0 comments
Ben Frost, The Misson, some girls dancing and others >>>

White iPhone

0 comments
#via >>>

New Music >>> Gangpol & Mit

0 comments
Gangpol & Mit - The 1000 Softcore Tourist People Club

#myspace >>>

What's Next >>> Make The Girl Dance

0 comments

Timeline of Science Fiction Ideas, Technology and Inventions (sorted by Publication Date)

0 comments
Date Device Name (Novel Author)
1726 Laputa - a floating island (from Gulliver's Travels by Jonathan Swift)
1726 Bio-Energy - produce electricity from organic material (from Gulliver's Travels by Jonathan Swift)
1726 Knowledge Engine - machine-made expertise (from Gulliver's Travels by Jonathan Swift)
1726 Geometric Modeling - eighteenth century NURBS (from Gulliver's Travels by Jonathan Swift)

#more >>>

Today's obsession >>> Friendly Fires

0 comments
Friendly Fires - Live Those Days Tonight

April 26, 2011

Am dat talent la tot poporul

0 comments
Mă gândisem să scriu şi eu azi ceva despre Românii au talent, în ciuda faptului că nu m-am uitat deloc la emisiune. Mi-a făcut maică-mea un curs rapid, de Paşte, explicându-mi în cinci minute cum stă treaba, dar îmi dau seama acum că n-am ascultat-o deloc. Mi-a mai povestit aseară o prietenă despre un puşti din Botoşani, ceva gen Hyperpotamus, probabil presupunând că va trezi patriotismul local în mine şi o să mă facă să mă uit. Nu m-am uitat. Am pris doar un promo, într-un aprozar, şi m-am speriat puţin de un puber cu glas de soprană. Anyway, ce voiam e de fapt să zic e că, fiindcă emisiunea asta e o franciză după America's Got Talent, cel mai probabil în Germania ea se numeşte Deutschland über alles.

Sony Android tablets

0 comments
#via >>>

April 21, 2011

Rokolectiv şase-trei

0 comments
Ziua trei a Rokolectivului obișnuia să aibă un statut aparte, măcar în ultimii doi ani. Ne mutam din agitația de Preoteasa, Session sau The Ark pentru o seară ceva mai experimentală și care presupunea și ceva stat jos, pentru savurarea mai atentă a delicateselor sonore pregătite special pentru duminică (face excepție acel an în care am avut o duminică cu Sillyconductor, Planningtorock, Khan of Finland, Daedelus și Jean-Jaques Perrey, care avea delicatese, dar mai puţin stat pe jos). Duminica trecută, statutul special s-a pierdut din nou. A început și s-a terminat mai devreme, ca de obicei, dar scena era tot acolo și asta a fost suficient ca să strice cumva magia. Lumea, ca de obicei, mai puțină decât sâmbătă și vineri, ordinea rămâne neschimbată aici. Începutul, cu televizoarele transformate în difuzoare de cei de la FeedbackSociety, epileptic și nu foarte melodic, m-a convins că noise-ul e un gen extremist la care poți ajunge și pornind din rock, și din electro. Un fel de sataniști ai sintetizatoarelor – orice creștin habotnic ar fi distrus obiectele pângăritoare cu ciocane, ceea ce mă convinge că ori publicul de la Rokolectiv e relativ ateu, ori detectoarele de la intrare sunt eficiente și opresc ciocanele din timp.
Oneohtrix Point Never, favoritul amatorilor de Pitchfork, e de ascultat acasă sau de pe niște perne comode – iar pernele lipseau. Știa și el asta, motiv pentru că a ars-o în stil Mira Calix, mai mult cu ochii în monitor decât încercând să comunice cu publicul. Doar emoticonul cu trei ochi arăta că în spatele monitorului e un ins cu ceva simț al umorului. Am reluat gluma cu “băiatul acesta stă pe messenger”, doar ca să constat, două act-uri mai încolo, că chiar asta făcea – într-un colț, ascultând Silva, și vorbind cu vreo iubită. Demdike Stare au trecut pe lângă urechile mele ca un ulei fin, nu s-a lipit nimic. Renunțasem, oricum, la disconfortul cortului pentru un fotoliu relaxant din protolounge-ul branduit. Salva a început bine și m-a făcut să fiu ceva mai activ – a fost doar prea lung, iar lounge-ul a învins din nou. După o oră, doar așteptam finalul, care final se comporta precum o domnișoară fițoasă și întârzia nepermis. Max Tundra a schimbat tonul – haios și hyperenergic, cu o muzică care nu mi-era prea clar de unde răsărea, jucându-se cu instrumente, a reactivat seara. Încheiere aproape perfectă, cu dans și cea mai bizară dansatoare pe bar (sau, mă rog, platane) pe care-am văzut-o vreodată. Mai apoi, lumea la after la Traian, eu la after pe Buzești, dormind cu capul pe tastatură.

April 17, 2011

Rokolectiv six, one and two

0 comments

Anul ăsta n-am ascultat nimic înainte. Cei drept, anul ăsta ştiam destul de multe din line-up, măcar pentru că Jimmy Edgar, Electro Guzzi şi Zombie Zombie mai dăduseră câte o tură prin România. Ba chiar ştiu bucureşteni care au trecut mai rar pe la MNAC decât Etienne Jaumet. Chestia cu neascultat-o n-a fost neapărat o chestie programată, mai degrabă am fost prins cu treburi de adult aproape corporatist care mi-au amintit că au trecut ceva ani de când n-am mai avut o vacanţă aşa cum scrie la carte.

Joi n-am fost.

Vineri mi-am înghesuit programul de MNAC între două bucăţi de Petre Ispirescu pe care le-am ratat în întregime. Singura scuză pe care o am e că i-am citit poveştile când eram mic şi pot presupune că stă bine şi la capitolul muzică. Despre prietenul Clonţ aproape că nu m-aş fi pronunţat, pe motiv de părere preconcepută, dar, din păcate, după un sondaj ad-hoc de opinie nu mai pot să spun că are păreri proaste şi muzică bună, tinde să aibă păreri proaste şi muzică asemenea. De altfel, seara de vineri s-a ţinut doar în show-ul Electro Guzzi şi în activităţile adiacente cortului de pe terasă – instalaţii şi proiecţii. Isoleé a izolat şi mai bine cele două zone, iar la Petre Ispirescu a rămas cam puţină lume – nu şi eu. În rest, eterna problemă a celor 100.000 de trepte şi ceva mai mult branding decât ne obişnuise până acum Rokolectivul. Plus o podea din sticlă asortată cu cortul de pe terasă care vibra pe başi la fel ca celebra podea din Fabric, doar că nu mi-e clar dacă aici efectul era voit sau nu.

Sâmbătă a fost mai activă – sau doar dormisem eu mai bine. Hyperpotamus a fost surpriza de până acum a festivalului, nu doar fiindcă era hyperactiv sau pentru că s-a distrat cu nişte coveruri după Kriss Kross şi The Beatles. Şi nici pentru glumele cu Ceauşescu pe care recunosc că nu le-am înţeles eu prea bine. E un fel de Bobby McFerry  mai electro şi un pic latino, dar le fel de lipsit de griji şi vesel. Plus – chestie de tinereţe – mult mai flexibil. Tipii de la Staalplaat Soundsystem se jucau cu maşinuţe în celălalt colţ şi, chit că n-am înţeles prea bine muzica, am apreciat procesul de producţie. Volkswagen-uri învârtindu-se pe vinyl, pentru copii din noi. În alt colţ, Paul Popescu îşi punea amprenta pe nişte tweeter-uri lichide de pe Wikileaks care nu prea se citeau.
Josif n-a fost cea mai potrivită trecere le la hiperactivitatea Hyperpotamului la cea a lui Jaumet. Zombii francezi se mişcă mai repede decât ăia de-i ştim noi de la Romero. Şi chit că ştiam EP-ul ăsta şi filmele lui Carpenter, am apreciat că l-au ales pe el şi n-au ars-o evident, cu insul de care am pomenit mai sus. În rest, băieţii s-au prezentat la fel ca data trecută: Etienne geek, Cosmic Neman un pic redneck şi cu un tricou cu Dinosaur Jr. Fiindcă, cumva, am constat că, atunci când vine vorba de electro, ne plac mai mult rockerii. Jimmy Edgar a intrat la timp, energic şi, spre disperarea unor fete de se învârteau prin zonă, la fel de sexy cum se aşteptau ele să fie. La urmă, The Mole, un gagiu de care n-am auzit până acum, dar care ar putea fi replica dată de canadieni glumelor din South Park – bun, măcar fiindcă a scăpat un CocoRosie la care chiar nu mă aşteptam la ora aia.

Love Issue #3

0 comments
#link >>>

Converse Chuck Taylor OX Premium Canvas

0 comments
#link >>>

Yana Toyber: Underwater

0 comments
#link >>>

Lumi

0 comments

April 14, 2011

Kitsch Me If U Can >>> Laura Calciu

0 comments
Jurnalista Laura Calciu de la Realitatea TV ii va da in judecata pe toti cei care au afirmat ca sunt regizate imaginile in care o femeie lesina in timpul unui protest de la Urlati, dupa cum a spus joi, la CNA, reprezentanta postului, Roxana Niculescu. Aceasta a precizat ca televiziunea sprijina demersul Laurei Calciu si a dezmintit categoric ca imaginile respective au fost regizate.

 #link >>>

April 12, 2011

Autor 5

0 comments
#link >>>

Concerte 2011 (update)

0 comments
IAMX + Monarchy (comunicare funcţionează bine între promoteri, e în aceeaşi zi cu Suede), Mika, Daedelus (nu se ştie încă data), Sub Focus, Stereo Total >>>

Typescreen

0 comments
#via >>>

New Music >>> Cosmin TRG

0 comments
Cosmin TRG - A Universal Crush

#official site >>>

Jacques Magazine: The Sports Issue

0 comments

Interview: Voina

0 comments
Care sunt obiectivele grupului?
Alexei: Suntem adepţi ai artei de acţiune de stradă de stânga. Principiile noastre sunt onestitatea, curajul şi monumentalitatea. Cea mai monumentală acţiune pe care am făcut-o a fost numită “Pulă capturată de KGB!”. Falusul de pe podul mobil Liteini avea 65 pe 27 metri. Când podul a fost ridicat, pula noastră s-a sculat chiar vizavi de sediul succesorului KGB-ului, Serviciul Federal de Securitate şi şi-a rezemat capul de cerul înnorat.
Natalia Sokol: Nouă activişti au desenat pula în 23 de secunde. Iar pe pod erau şapte paznici, care s-au repezit imediat la noi.

#link >>>

New Music >>> Prins Thomas

0 comments
 Prins Thomas - Lang Tung Ting 

#myspace >>>

Karl Lagersfeld's Diet Coke

0 comments
#via >>>

Silent Alarm Clock

0 comments
#link >>>