June 30, 2011

Fight Shrub

0 comments

What's Next >>> Nosaj Thing

0 comments
#facebook >>>

Boardwalk Empire (season 2)

0 comments

June 29, 2011

Academia Catavencu vs. Catavencii vs. Kamikaze

0 comments
În toată "bătălia" asta, e evident că va fi măcar un pierzător. Nu se duce nimeni la chioşc în fiecare miercuri să cumpere trei reviste şi să le compare săptămână de săptămână. Miercurea asta a fost cea decisivă. Concluzii:

Noua echipă de la Academia Caţavencu e varză. Death will follow soon, dacă nu cumva se încăpăţânează mogulul să o ţină pe piaţă orice ar fi. Sau dacă nu-i concediază pe domnii ăştia cu umor de terasă de la Uniunea Scriitorilor înainte de sfârşitul aceste săptămâni şi caută ceva mai decent în locul lor. Bunicii care făceau Urzica ar fi fost mai amuzanţi. Aşa, a rămas o siglă fără conţinut.

Caţavencii au profitat de mutare ca să umble la layout, dar au avantajul că i-au păstrat pe Mardare, Barbu şi Petry, adică fix elementele distinctive pe care ţi se opresc mai întâi ochii când răsfoieşti revista. Nu mă omor după noile bule, dar cred că mă pot obişnui. Tot cu ocazia asta au mai scăpat de ceva rubrici inutile. Totuşi, la sport nu râd nici acum.

Kamikaze e mai bun de cât îmi aminteam şi au avut şi mai mult timp să facă revista, deci le-a ieşit ceva mai consistent. Totuşi, la un an şi jumătate de când au plecat, încă mai au rubrici paralele cu cele din Academia Caţavencu din care s-au născut toţi. Poate ar fi momentul să joace iarăşi în aceeaşi echipă.

Scenes from the Suburbs

0 comments
#watch >>>

Love Issue #4

0 comments
#link >>>

June 28, 2011

Brave

0 comments

Tau vs. Pi

0 comments

Today's obsession >>> Radiohead

0 comments
Radiohead - Staircase (live From the Basement)

What's Next >>> Wolf + Lamb

0 comments
#facebook >>>

RIP Academia Caţavencu

0 comments
Potrivit scriitorului şi dramaturgului Theodor Denis Dinulescu, Academia Caţavencu în noua formulă are în prezent o echipă formată din circa zece persoane, din care face parte şi poetul Paul Vinicius, redactor-şef adjunct. Dinulescu nu a menţionat alte nume din noua echipă Academia Caţavencu, precizând însă că în aceasta nu se regăsesc foşti angajaţi ai revistei. "Avem o echipă întinerită", a precizat Dinulescu.

#via >>>

June 26, 2011

WAD: The Street issue

0 comments

New Music >>> Slice & Soda

0 comments
Slice & Soda - Slice & Soda

#myspace >>>

New Music >>> Totally Enormous Extinct Dinosaurs

0 comments
Totally Enormous Extinct Dinosaurs - Trouble

#myspace >>>

Caţavencii

0 comments

Întrebare

0 comments
Ne tot lăudăm că avem o scenă de muzică electronică bună, deşi probabil nu vorbim de mai mult de 1000 de persoane, dintre care multe sunt atrase mai mult de brand-ul organizator şi de hype (vezi aici mai multe). Chiar crede cineva că ăia 1000 de oameni or să suporte de multe ori petreceri organizate pe genunchi? Pot înţelege că n-aveai de unde să ştie că va ploua, cu o lună înainte, când a fost anunţat evenimentul. Dar nu pot înţelege cum n-a ştiut nimeni, până în seara respectivă, că nu poţi avea decât sonorizare de chill out. Count me out.

June 16, 2011

Moare pe dracu (despre presă şi, un pic, despre căsuţele poştale)

0 comments
Presa din România trage să moară aici, aici, ba chiar şi aici. Ba chiar presa moare peste tot în lume, ar zice unii. Presa scrisă, mai precis. Moare pe dracu. Da, poate că se luptă să supravieţuiască în bătălia cu internetul şi cu fantoma tirajelor din anii '90, dar, indiferent unde o să se mute - pe web, pe iPad, pe the-next-big-thing-cooked-right-now-by-the-next-steve-jobs - cineva va scrie în continuare reportaje, altcineva va lua în continuare interviuri, altcineva va edita în continuare texte şi un altul va veni în continuare cu tot soiul de concepte grafice. Până şi piramida inversată va rămâne, în continuare, inversată.

Presa se luptă cu scăderea tirajelor, cu mirajul online şi a altor forme de divertisment gratuit, cu criza economică şi, uneori, cu agenţiile de PR, dar nu se luptă încă cu doamna cu coasa. Sigur, ca în orice bătălie, soldaţi mai mor, dar asta se întâmplă şi în ani cu creştere economică de 10%. Serios, până să fie un pseudo-fenomen global, poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu mor publicaţii din cauza unor decizii proaste: cum ar fi cazul acela în care te hotărăşti să-ţi vinzi bunătate de titlu  unui afacerist cu iz penal, sau să dai bunătate de ziar pe gratis, la metrou, vreme de două săptămâni, ca să împiedici alegerea unui primar (transformându-l, ca atare, într-un soi de Tricolorul 2), sau să pui pe coperta numărului de debut un coniac cu pretenţii de fotograf.

Până una alta, am descoperit un singur fenomen specific României care a afectat spectaculos soarta presei autohtone: căsuţele poştale. Cutiile alea mici, de tablă, care împânzesc cu milioanele cutiile mai mari în care locuieşte majoritatea, pe care un designer pasionat de cărţi poştale le-a făcut prea mici pentru o revistă, ba chiar şi pentru un ziar serios. Căcăţişurile astea meschine au distrus un lucru foarte important pentru presă: siguranţa. Siguranţa dată de un număr mare de abonamente, de un nucleu dur de cititori pe care poţi să te bazezi vreme de măcar un an. Cine naiba e prost să-şi facă abonament la o revistă sau la un cotidian, când nu are siguranţa faptului că le va primi constant? Pentru asta e nevoie de investiţii serioase: o cutie poştală mai mare sau măcar o casă cu curte şi cu dog german.

Şi fiindcă nimeni nu-şi face abonament, se pierde obişnuinţa consumului. Da, iei revista de la chioşc, da' poate că într-o lună uiţi de ea sau pur şi simplu n-o mai găseşti. Şi mai uiţi o lună şi te trezeşti că a trecut o jumătate de an şi parcă nici nu mai aveai aşa mare nevoie de ea. Ca să nu mai zic că nimeni nu-şi mai poate permite să publice un număr mai prost - nu poţi să compensezi la următorul cu superdezvăluiri şi reportaje în exclusivitate de la Gantanamo -, pe jumătate i-ai pierdut la coperta aia dubioasă făcută cu iPhone-ul. Deci, cam asta e, căsuţa poştală a omorât abonamentul şi, oricâte şedinţe de marketing o să facem şi din orice colţ o vom apuca, n-o să-l reinventăm niciodată până când n-o să facem nişte căsuţe poştale mai încăpătoare.

A, şi era să uit, mai există un factor: factorul.

PS: Ultima dată când cineva mi-a zis că vrea constanţă, era la un englez românizat care-i făcea iubitei o "subscripţie" la Vogue. Se întâmpla acum trei ani.