January 15, 2012

De ce protestăm?

Asta n-am aflat eu din zecile de comentarii de pe net sau de la TV. Se desfiinţează SMURD-ul, strigau unii (hint, nu se desfiinţează)! Jos Băsescu, strigau toţi. Roşia Montană. Miliţia Spirituală. Muie Dinamo! N-avem joburi, n-avem mâncare. A un protest anticapitalism, descoperă brusc Rogozanu, acest Che Roguevara a României. Băsescu tace. De ce tace? Voinescu vorbeşte. De ce vorbeşte? La Antena 3, e veselie. Piatra e echidistantă şi nimereşte în cap un reporter de-al lor. Tot veselie. La B1TV se văd doar microbişti. De ce jandarmii nu i-au izolat? De ce nu lasă lumea să iasă în piaţă? HAOS!!!

Hai s-o lămurim. Protestele astea sunt reale şi tocmai faptul că nu există revendicări clare arată asta. Fiecare a ieşit fiindcă nu-i convine ceva, mulţi fiindcă nu le convine nimic, dar toţi au o revendicare. Că ele nu se pupă una cu cealaltă, e altă problemă. Toată această mişcare a indignaţilor, acest #occupy întârziat, are o explicaţie simplă. Pune-ţi acum întrebarea "Ce-o să fac peste şase luni?" şi o să afli. Lipsa unor perspective duce la proteste. E doar un preview a ceea ce va urma atunci când toată povestea asta începută de bănci care au umflat banii de pe piaţă cu pompa şi continuată de agenţii de rating şi de haosul politic populist din întreaga lume va exploda.

Nişte retarzi precum Ponta şi Antonescu speră că vor ajunge la Putere pe valul unor proteste populare. Desigur, anunţă asta de la distanţă, n-au curajul să dea o tură prin piaţă, conştienţi fiind de un potenţial linşaj. Probabil în săptămânile care vin îşi vor scoate echipele în stradă, trăgându-şi legitimitatea de la protestele originale, în timp ce protestatarii iniţiali se vor retrage îngreţoşaţi, cam ca la fiecare Revoluţie confiscată. Sau poate ne vom linişti, că e luni şi avem job.

Presa va urla în direcţia în care le cere interesul şi vor descoperi teorii ale conspiraţiei şi agenţi secreţi infiltraţi. Faptul că nişte galerii de fotbal au găsit momentul potrivit să-şi mute eternele lupte cu jandarmii în mijlocul oraşului şi în primetime se va transforma în tentativă de lovitură de stat sau diversiune, depinde la ce post TV te uiţi. Iar tot ce-mi doresc eu e să trăiesc într-o ţară în care la Putere ajungi prin alegeri libere, nu prin mişcări de stradă.

No comments:

Post a Comment