January 31, 2012

New Music >>> Dvořák

0 comments
[LCLR02] V.A. - Dvořák Remastered

#local >>>



Toilet art

0 comments
#via >>>

What's Next >>> Shlomo/Salva

0 comments
#facebook >>>

New Music >>> Die Antwoord

0 comments
Die Antwoord - Ten$Ion

#official >>>

The Racist Horse

0 comments

Game of Thrones - season 2

0 comments

Seinfield Ad for Acura

0 comments

Face to face: Karl Lagerfield

0 comments

January 22, 2012

Adevăruri triste despre Piaţa Universităţii 2012

1 comments
Că tot se poartă listele cu "adevăruri" care de fapt sunt punctele de vedere evident biased ale unor indivizi, vin şi eu cu a mea:
  • Piaţa Universităţii e o colecţie eclectică de proteste individuale, unele de-a dreptul contradictorii.
  • Câteva mii de oameni înseamnă cel mult o minoritate vocală, câteva sute sunt o minoritate ignorabilă.
  • Cu sau fără autobuze, opoziţia a adunat mai mulţi oameni la mitingul lor decât Tweeter şi Facebook în Piaţă.
  • Sunt de fapt două Pieţe, cu mesaje separate, despărţite de jandarmi şi de bulevard: una la TNB, preferată de televiziuni, una la fântâni, preferată de Internet.
  • Între Cărtureşti şi Atelier Mecanic, Piaţa e un popas bun pentru hipsterii care ies seară de seară în oraş.
  • Atent selecţionate, mesajele din piaţă confirmă orice tâmpenie scrisă pe Critic Atac sau Madame Blogary.
  • Există o contradicţie flagrantă între convingerea că Antonescu, Boc, Băsescu sau Ponta sunt nişte idioţi şi dezvoltarea unor teorii ale conspiraţiei extrem de complicate. Personal nu-i consider chiar idioţi, dar nici nu-i cred capabili să gândească mai mult de două mutări în avans.
  • Insistarea pe mesajul "toate partidele sunt la fel" fără a propune o alternativă va duce la marginalizarea protestului. 
  • Insistarea pe mesajul "se mimează dialogul" fără a accepta propunerile de dialog va duce la închiderea oricăror căi de comunicare.
  • Anarhia e distractivă în teorie. În practică, e ucigătoare.
  • Mai devreme sau mai târziu, protestul va fi confiscat de opoziţie.
Şi dacă tot am ajuns aici, bag două previziuni a la Nostradamus:
  • Dacă nu se întâmplă nimic spectaculos, PSD va da viitorul prim-ministru al României.
  • Dacă nu se întâmplă nimic spectaculos, Crin Antonescu nu va fi viitorul preşedinte al României.

Madeline in 2011

0 comments

Today's obsession >>> Justice

0 comments
Justice - On'n'On

adidas Achill

0 comments
 
#via >>>

Une Fille Comme Les Autres

0 comments

January 16, 2012

New Music >>> Andre & Gildas

0 comments
Andre & Gildas - Kitsuné Parisien II

#link >>>

Idiotsfera 2012

0 comments
Manipulări, atacuri la persoană, idei fixe, încercări de a trage protestul în direcţia dorită, omisiuni bine ţintite, şi de o parte, şi de alta. Cu toţii au certitudini.

Iar regimul Băsescu întrece cu mult în mascaradă represivă regimul Iliescu din zorii postcomunismului. Mascarada violenţei a fost atât de stupidă încât trebuie să fii ori mutant portocaliu, ori făcut grămadă ca să nu descoşi aţa albă dintr-o mişcare.

remarcati, va rog, coincidenta ca si mitingul din seara asta prinde prime-time-ul de la TV. numai bine pentru ca discursul urii sa se multiplice! sigur, e o concidenta inocenta

Prefectul de Mureş, reprezentanţii jandarmeriei, diverşi reporteri ai presei aservite, au susţinut existenţa unor provocatori şi îndreptăţirea autorităţIlor de a-i identifica pe aceştia, de a-i sancţiona. Au ignorat însă cu desăvârşire realitatea absolut evidentă că primul provocator al ţării, ce a aţâţat populaţia absolut din senin, fără ca situaţia să i-o ceară, atacând din pure resentimente personale un personaj respectat, chiar iubit de români, a fost Traian Băsescu. Pe el nu-l amendează autorităţile, ca provocator, ci, după cum se vede, îl sancţionează poporul revoltat.

Galerii de fotbal, ocupişti care nu ştiu pe ce lume sînt, membri de partid, agitatori politici, revoluţionari supăraţi că-şi pierd privilegiile, cetăţeni cu iq mic da’ nervos, cîţiva oameni amărîţi sau disperaţi. Galeriile de fotbal s-au trezit, staţi să vedeţi cînd s-o trezi Crin Antonescu, care a anunţat că de aici preia el ştafeta revoluţiei, mai ales că revoluţiile se ţin în prime time, singurele două ore cînd e treaz Crin!

 Alţi şobolani, cărturari prestatori de anilingus, s-au tupilat pe unde au apucat. Şi tac mâlc. Mâlc. Câte unul, ca alde Cărtărescu, se găseşte brusc convertit la anti-băsism lacto-vegetarian.


În afara declaraţiei temebele a deputatului oranj Sever Voinescu Cotoi (care, în timp ce Piaţa Universităţii fierbea, ne invita, pe noi, proştii, la film ca să ne dumirim de ce-i nevoie de reformă-n sănătate)

Mai multă lume din Piața Universității a auzit de Ramona Gabor decât de revoluțiile din țările arabe sau de ce înseamnă o revoluție în sensul ei”, a mai comentat Radu Banciu.

Strategia a funcţionat. Oricît de echilibrate ar fi fost unele televiziuni în relatare, tema s-a impus de la sine. Avem duşmanul. Avem portretul robot, de suporter care se bate din plăcere sadică, de pervers care se droghează cu lacrimogene şi vrea bastoane pespinare ca să juiseze.  

 Am fost scarbit cand am vazut ca mii de romani au iesit in strada ca sa-i ia apararea unui arab impotriva presedintelui Traian Basescu. Chiar daca ar fi gresit Basescu, n-ai voie sa-i iei apararea unui arab! M-am uitat cu scarba la televizor! Mi-e scarba de romanii care au iesit in strada! Arafat sa se duca la el in tara, la arabi, acolo! Cum sa tin cu un arab impotriva presedintelui tarii mele? Sa nu mai puna ministru arab in viata lor!

Așadar, nu pentru că Băsescu e anti-Roșia, iar protestele sunt anti-Băsescu au ieșit cei care luptă pentru salvarea Roșie Montana în stradă în aceste zile, ci pentru că în cazul Arafat – Legea Sănătății au recunoscut prea multe asemănări cu ceea ce s-a întâmplat în cazul Roșia Montană. 

Rezultatul observațiilor lor, curoborat cu alte informații pe care le-am primit între timp de la amici din servicii, îmi îngăduie să trag la acest moment o soluție – zic eu – apropiată de adevăr: NE PAȘTE O “REVOLUȚIE” CU IZ PORTOCALIU, dar care VINE DE LA RĂSĂRIT.

Incepand de maine, vom cere si membrilor si sustinatorilor nostri, ai partidelor noastre, ai Uniunii Social Liberale, sa se alature pasnic protestului public, pentru ca, in momentul in care Traian Basescu si oamenii lui si-au batut joc de ani de zile de Romania in halul acesta, au facut-o din convingerea stupida, din convingerea pe care a avut-o si Ceausescu, ca se poate orice in tara asta, ca in tara asta oricat i-ai calca in picioare pe oameni, oricat le-ai incalca drepturile, oricat i-ai duce pana la limita subzistentei, nimeni nu se revolta niciodata 

iata ca l-am batut pe Basescu, iata ca am salvat SMURD-ul, deci SE POATE! Sunt convins ca pe parcursul anului 2012, regimul va folosi fara scrupule toate mijloacele folosite in 1946 de comunisti – propaganda, bani, amenintari, fraude. 

Şi peste toate acestea, impasibil:

Ion Iliescu a fost operat la colon luni dimineata

What's Next >>> Bonobo

0 comments
#facebook >>>

Today's obsession >>> Rome

0 comments
Rome - Two Against One

January 15, 2012

De ce protestăm?

0 comments
Asta n-am aflat eu din zecile de comentarii de pe net sau de la TV. Se desfiinţează SMURD-ul, strigau unii (hint, nu se desfiinţează)! Jos Băsescu, strigau toţi. Roşia Montană. Miliţia Spirituală. Muie Dinamo! N-avem joburi, n-avem mâncare. A un protest anticapitalism, descoperă brusc Rogozanu, acest Che Roguevara a României. Băsescu tace. De ce tace? Voinescu vorbeşte. De ce vorbeşte? La Antena 3, e veselie. Piatra e echidistantă şi nimereşte în cap un reporter de-al lor. Tot veselie. La B1TV se văd doar microbişti. De ce jandarmii nu i-au izolat? De ce nu lasă lumea să iasă în piaţă? HAOS!!!

Hai s-o lămurim. Protestele astea sunt reale şi tocmai faptul că nu există revendicări clare arată asta. Fiecare a ieşit fiindcă nu-i convine ceva, mulţi fiindcă nu le convine nimic, dar toţi au o revendicare. Că ele nu se pupă una cu cealaltă, e altă problemă. Toată această mişcare a indignaţilor, acest #occupy întârziat, are o explicaţie simplă. Pune-ţi acum întrebarea "Ce-o să fac peste şase luni?" şi o să afli. Lipsa unor perspective duce la proteste. E doar un preview a ceea ce va urma atunci când toată povestea asta începută de bănci care au umflat banii de pe piaţă cu pompa şi continuată de agenţii de rating şi de haosul politic populist din întreaga lume va exploda.

Nişte retarzi precum Ponta şi Antonescu speră că vor ajunge la Putere pe valul unor proteste populare. Desigur, anunţă asta de la distanţă, n-au curajul să dea o tură prin piaţă, conştienţi fiind de un potenţial linşaj. Probabil în săptămânile care vin îşi vor scoate echipele în stradă, trăgându-şi legitimitatea de la protestele originale, în timp ce protestatarii iniţiali se vor retrage îngreţoşaţi, cam ca la fiecare Revoluţie confiscată. Sau poate ne vom linişti, că e luni şi avem job.

Presa va urla în direcţia în care le cere interesul şi vor descoperi teorii ale conspiraţiei şi agenţi secreţi infiltraţi. Faptul că nişte galerii de fotbal au găsit momentul potrivit să-şi mute eternele lupte cu jandarmii în mijlocul oraşului şi în primetime se va transforma în tentativă de lovitură de stat sau diversiune, depinde la ce post TV te uiţi. Iar tot ce-mi doresc eu e să trăiesc într-o ţară în care la Putere ajungi prin alegeri libere, nu prin mişcări de stradă.

The Evolution of Music Online

0 comments

January 13, 2012

Fotoshop by Adobé

0 comments
<

Best of 2011. #10: Songs

0 comments
1. James Blake & Bon Iver - Fall Creek Boys Choir
n-am prea avut chef să ascult muzică în 2012, dar cumva piesa asta a reuşit să stea pe repeat vreme de o săptămână.

2. Battles -Ice Cream (feat. Matyas Aguayo)
Oh, dar câtă veselie. Într-un an nu prea vesel, merge.

3. Discodeine - Grace
O piesă graţioasă, de pe un album drăgălaş (via Dex Online).
 
4. Gil Scott-Heron and Jamie xx –NY Is Killing Me 
Premonitoriu.

5. Kynan – Purple Rain (Prince cover)
Mult tupeu.

>>>
Last year #1: Minus - Neptun (Heading For Something)
Ce să-i faci ,a fost un an ceva mai local.

>>>
Previous: TV Series, Albums, Concerts/Parties, Where to party, Romanian Albums, Short Movies, Party Makers, Magazines

January 9, 2012

Peanuts on Abbey Road

0 comments
 
#via >>>

Take a look in the Black Mirror

0 comments
Una dintre cele mai reuşite piese de televiziune a anului care tocmai a trecut e această trilogie făcută de Charlie Brooker, băiatul care a produs, printre alte, şi Dead Set, cel mai bun serial cu zombie de până acum. Gândită ca o serie de trei distopii despre invadarea vieţii private de către tehnologie, cele trei "episoade" nu au legătură şi nici măcar nu se petrec în acelaşi spaţiu sau timp - singura chestie în comun este ecranul (de TV, monitor, telefon şi alte chestii neinventate încă) şi atracţia bolnăvicioasă pe care o are asupra noastră.

Primul episod, The National Anthem, deşi fantastic jucat şi cu un scenariu de-a dreptul briliant, se concentrează pe televiziune actuală, o chestie deja moartă pentru tânăra generaţie şi care nu susţine goliciunea a la Vanilla Sky de pe străzile londoneze din finalul filmului, ceea ce-i taie un pic din savoare. Se joacă însă cu lucruri familiare nouă, cum ar fi obsesia englezilor pentru prinţesele eco-friendly, cea a politicienilor pentru sondaje şi cea a artiştilor pentru posteritate şi transgresivitate. Practic, e despre un prim-ministru mai simpatic ca Boc (mai degrabă un soi de Petre Roman) obligat să performeze un act ciudat, live, la TV, pentru a salva viaţa unei prinţese de tip Diana/Kate ce fusese răpită şi ascunsă, din ce mi s-a părut mie, la Tate Modern. Fiind cel mai actual dintre cele trei episoade, e joacă cu o serie de probleme contemporane, cum ar fi amuzanta situaţie în care televiziunile britanice nu difuzează un clip cu prinţesa răpită, la cererea expresă a guvernului, în ciuda celor câteva milioane de vizualizări pe YouTube a respectivului clip şi a faptului că CNN, Fox şi restul de televiziuni non-britanice sunt pline de breaking-news-uri.

15 Million Merrits e o distopie fără rebeli, într-o lume în care ideea de a fi în formă pare a fi scopul principal în viaţă. consumul de calorii par a fi luat locul monedelor, iar un soi de Second Life bizar este locul în care îţi cheltuieşti toţi banii. Asta dacă nu ajungi la televiziune, care îţi invadează viaţa oricând are chef (şi trebuie să plăteşti ca să nu te uiţi, visul umed al oricărui director de programe), la un soi de X Factor gigantic în care juraţii par a avea dreptul de a face orice cu tine. "Eroul" principal e un tip cat se poate de fit, aproape bogat, ai putea spune, care n-are altă idee mai bună de a o agăţa pe o tânără şi inocentă domnișoară care tocmai i-a atras atenţia decât trimiţând-o la respectiva emisiune, carne de tun. Episodul e o discuţie despre un consumerism dus la extrem şi despre victoria publicitarilor în impunerea unei anumite tipologii umane ca standard global şi are marele merit de a te introduce în acea lume fără a-ţi da o privire globală, lăsându-te să te întrebi ce naiba se întâmplă cu bătrânii sau de unde răsar copii.

În The Entire History of You suntem introduşi într-o lume în care aproape oricine poate să-şi implanteze un minuscul device, în spatele urechii, care să înregistreze tot ceea ce vezi şi auzi pentru a putea fi redat ulterior, identic, oricând ai chef. Ceea ce duce la o supraanalizare a oricărui gest, cuvânt, fraze spuse de un potenţial angajator sau un individ suspect ce-ar putea fi sau nu amantul nevestei. Eroul face asta, cu consecinţe nu neapărat plăcute pentru el - să-i apreciem intuiţia? - dar episodul se joacă, în background, cu câteva elemente interesante. Cum ar fi faptul că, la aeroport, eşti pus sa dai play la ultimele 24 de ore din viaţă, probabil pentru a vedea eventuale întâlniri cu băieţi cu turbane, scenă la cere sunt aproape convins că Obama, dacă a văzut serialul, a dat stop şi a notat repede în "to do list"-ul NSA-ului: "Putem face asta?". Sau o discuţie relaxată, la masă, în care o tipă povesteşte cum a fost asaltată şi i-a fost extras cu forţa respectivul device, probabil pentru că vreun asiatic pervers rămăsese fără filme porno proaspete. Dar mai ales o scenă genială în care cei doi soţi fac sex relaxat, dând play în acelaşi timp la nişte partide ceva mai agitate, probabil din luna lor de miere.

Haios mi se pare şi felul în care a conceput Brooker întreaga mini-serie: în trei execuţii, ca orice publicitar care se respectă atunci când vine cu o nouă idee de a te face să cumperi vreun produs.



January 6, 2012

Best of 2011. #9: Magazines

0 comments
1. Garage
Iubita lui Abramovici a scos o foarte reuşită revistă artsy-fashion. Spărgându-se în figuri cu trei coperte semnate Damien Hirst, Richard Prince şi Nick Knight/Dinos Chapman.

2. Vice
The Romanian way.

3. The New Yorker
Un abonament pe un an te convinge că engleza nu e o limbă atât de uşoară pe cât pare.

4. Hunger
Rhys Ifans cu un cuţit pe coperta unei reviste scoase de Rankin când Dazed & Confuzed împlinea fix 20 de ani.

5. Dazed & Confuzed
20 de coperte pentru 20 de ani. Tot Rankin.

>>>
Last year #1: Pop
La care era atunci redactor-şef Dasha Zhukova, aka iubita lui Abramovici care a săltat şi anul acesta primul loc. Deh, unele fac reviste, altele fac consumaţiei.

>>>
Next: Songs
Previous: TV Series, Albums, Concerts/Parties, Where to party, Romanian Albums, Short Movies, Party Makers, Movies

Noile seriale (iarna 2012)

0 comments
Toamna a fost generoasă: trei noi seriale foarte bune (American Horror Story, Boss şi Homeland) au compensat lipsa de inspiraţie a scenariştilor de la The Walking Dead. Începutul de an pare a veni cu câteva noi bunătăţi. Să vedem ce rezistă din cele de mai jos.

1. House of Lies
Care-i treaba: O comedie despre un grup de consultanţi care nu se dau în lături de la nimic pentru a supravieţui în business (şcoliţi fiind probabil pe Wall Street şi din Wall Street).
De ce să-l vezi: Kristen Bell susţine că face un stiptease în pilot (sau măcar în primul sezon, nu e clar). Don Cheadle e şeful ei.
Minusuri: Ar putea ieşi o comedie despre corporatişti pe care o vor înţelege doar corporatiştii.
Premiera: 8 ianuarie, Showtime
Trailer:


2. Alcatraz
Care-i treaba: Ce te faci când dai peste amprentele unor deţinuţi care ar fi trebuit să fie morţi de mult şi afli apoi că toată populaţia Alcatrazului (vreo 300 de criminali preliculoşi) a dispărut brusc prin anii '60 pentru a apărea la fel de subit în viitor? Mna, e un SF.
De ce să-l vezi: E produs de J.J.Abrams, căruia îi ies SF-urile (din 2 în 3, ce-i drept) şi e cu băiatul ăla gras din Lost (care, ca orice gras, e simpatic).
Minusuri: Tot J.J. Abrams. Plus că se tot vorbeşte de el de vreun an, s-ar putea să fie aşteptările prea mari.
Premiera: 16 ianuarie, Fox
Trailer:

3. Touch
Care-i treaba: Un tată descoperă că băiatul său autist poate ghici viitorul.
De ce să-l vezi: Tim Kring, tipul care a făcut şi Heroes, are ceva cu personajele care-şi descoperă brusc superputeri. E şi cu Kiefer Shutherland, pe post de jurnalist, nu de agent secret.
Minusuri: Mama puştiului a murit de 9/11, ceea ce probabil înseamnă că o să avem parte de un set întreg de flashback-uri plicticoase. Plus că e cu cifre, chestie care, de la Lost încoace, a devenit periculoasă.
Premiera: 25 ianuarie, Fox
Trailer:

4. Luck
Care-i treaba: O serie de personaje mai mult sau mai puţin simpatice se intersectează într-un loc pe care e bine să-l eviţi dacă nu vrei să rămâi falit: la cursele de cai. Şi, pare-se, chiar se îmbogăţesc.
De ce să-l vezi: E cu Dustin Hoffman, Nick Nolte, Dennis Farina, Michael Gambon, Ian Hart, iar episodul pilot, în logica ultimilor ani, e regizat de Michael Mann.
Minusuri: E despre un obicei care ne este la fel de familiar ca golful, baseball-ul, fotbalul american şi alte chestii din astea care se petrec într-un univers oarecum paralel.
Premiera: 29 ianuarie, HBO
Trailer:


5. The River
Care-i treaba: Fiului unei vedete TV din categoria Discovery care a dispărut în Amazon pleacă pe urmele tatălui lui, dar cară şi o echipă de filmare după el.
De ce să-l vezi: Gagiul care a făcut Paranormal Activity a primit bani să facă şi ceva pentru TV. Tot un horror, dacă s-a specializat în asta.
Minusuri: ABC nu e neapărat cel mai bun loc pentru seriale noi. Ar putea dispărea supă nici jumătate din cele opt episoade programate dacă nu face rating.
Premiera: 7 februarie, ABC
Trailer:

6. Awake
Care-i treaba: Un poliţist se trezeşte dintr-un accident într-o ciudată oscilaţie între două universuri: unul în care a supravieţuit nevastă-sa şi unul în care a supravieţuit fiul său.
De ce să-l vezi: Not so sure. Fiindcă e SF?
Minusuri: Exceptând Fringe, mai e vreun show cu universuri paralele care să fie cât de cât OK? Nici muzica din trailer nu ajută.
Premiera: cândva în martie, NBC
Trailer:
 

January 4, 2012

Best of 2011. #8. Movies

2 comments
1. We Need To Talk About Kevin
Poate e primul doar fiindcă e proaspăt văzut sau fiindcă n-am văzut încă prealăudatele The Artist, Shame sau chestia aia a lui Almodovar care am uitat cum se cheamă (glumesc, nu pun telenovele în top). Dar e unul dintre filmele cele mai intense, în ciuda lentorii, şi pline de semnificaţii, în ciuda tăcerilor, dintre ce am văzut în ultimii ani.

2. Drive 
Eroul optzecist, perfect şi cool. Şi eu care credeam că deceniul acela e cel mai ratat din toată istoria secolului trecut.

3. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu
Încă mă întreb dacă un străin, fără background-ul pe care îl avem noi, înţelege cu adevărat filmul ăsta. Şi uneori mă întreb dacă românii îl înţeleg.

4. Route Irish
La cât de mult am fugit de filmele despre Irak/Afganistan, trebuia să-l pun în top. Mi-a plăcut prea mult.

5. Never Let Me Go
O distopie aproape perfectă în inevitabilitatea destinelor personajelor şi al treilea film englezesc din top. Cred că am făcut o obsesie pentru cinematograful britanic.

>>>
Last year #1: Exit Through The Gift Shop
Care ar fi trecut pe doi, dacă aş fi văzut la timp Kynodontas.

>>>
Next: Magazines
Previous: TV Series, Albums, Concerts/Parties, Where to party, Romanian Albums, Short Movies, Party Makers


Today's obsession >>> Emika

0 comments
Emika - 'Double Edge

January 3, 2012

Best of 2011. #7: Party Makers

0 comments
1-2. Rokolectiv/Chestionabil + Maschine
Primii continuă eforturile lunare (şi festivalul), dar anul acesta au oscilat între petreceri extraordinare şi eşecuri monstruoase. Ceilalţi au încercat apele cu ceva artişti fresh. Dar cu certitudine ar trebui să înceteze să mai încerce să-l aducă pe Actress.

3. 021 Happenings
More "party till morning" oriented, le-au ieşit bine câteva petreceri, End of the World fiind doar vârful aisbergului.

4. Circus
Foarte activi în prima parte a anului, au lăsat-o mai moale spre final.

5. Yourstruly
Încercarea Missionului să facă şi altfel de petreceri a început sus şi n-a continuat la fel.

>>>
Last year #1: Rokolectiv/Chestionabil


>>>
Next: Movies
Previous: TV Series, Albums, Concerts/Parties, Where to party, Romanian Albums, Short Movies

Asiluum Case Studies / Ep.3 / NAVA SPAŢIALĂ

0 comments

Rent a Bike

0 comments

Today's obsession >>> Gonjasufi

0 comments
Gonjasufi - Demonchild

adidas Originals Rod Laver Vin Lux

0 comments
#via >>>